Cartea “Iubirea” scrisă de părintele Octavian Blaga și publicată în Sherbrooke, Canada în anul 2021 este una dintre cele mai folositoare cărți de suflet publicate în România după revoluția din decembrie 1989, după părerea pr. Constantin Necula.
Este o carte care a fost primită cu multă căldură de români care au citit-o cu sufletul la gură, unii din ei mărturisind că le-a schimbat viața, alții zicând că au fost copleșiți de un sentiment real și cald de iubire prin care și-au propus să iubească pe toată lumea și să rămână mereu în relație cu Dumnezeu-Iubirea supremă și Personală.
O, iubirea mea fără margini! Oare cum aș putea să te descriu pe Tine fraților mei?
Oare cum aș putea să vărs în așa neputincioase cuvinte cine ești Tu? Uriaș ești, și puternic ești, și blând ești, și duios! Oare nu sunt un nebun, Dragul meu, și numai să încerc să-ți descriu frumusețea și puterea?
Oare nu sunt cu adevărat vrednic de râs atunci când încerc să descriu atingerile Tale pe care nici un adjectiv nu poate să le cuprindă? Oare cum, Iubite drag, să pot măcar în parte să transmit așa sentimente și așa gânduri, de dincolo de lume?
Am avut o singură întrebare în jurul căreia a gravitat întreaga mea viață: ”Ce este iubirea?”
Fiecare dintre noi, datorită experințelor și încercărilor pe care le traversăm în viață, avem întrebări sau preocupări în jurul cărora se structurează întreaga noastră existență. Viața devine astfel o continuă căutare, până când suntem puși față în față cu evidența eliberatoare a răspunsurilor sau a realizărilor dorite.
Pe lângă armonia, pacea și împlinirea spirituală pe care o aduc, acestea ne cheamă ulterior la mărturisirea vie a rezultatelor trăite pentru a-i spriji pe semenii noștrii în căutările lor. Devenim astfel mărturisitori prin experiență a răspunsurilor primite.
În ceea ce mă privește, de când mă știu, am avut o singură întrebare în jurul căreia a gravitat întreaga mea viață: ”Ce este iubirea?” Simțeam această întrebare cum îmi curge prin sânge în copilărie, trăindu-o simplu la nivelul îmbrățișărilor și sărutărilor de copil.
În adolescență, întrebând mulți oameni din România, mă fascina multitudinea de opinii și de interpretări pe care aceștia o puneau pe seama ei. Este remarcabil de observat cum concepțiile noastre despre iubire oscilează de la a o percepe ca pe o boală mentală până la a o plasa pe piedestalul celei mai mari virtuți. Nu cunosc un alt concept care să polarizeze cu o așa mare forță sufletele noastre.
După zeci de ani de frământări și întrebări am primit răspunsul care mi-a liniștit căutarea și care m-a condus spre pacea mult dorită de către sufletului meu. Prin multe experiențe, lumina Iubirii m-a despărțit gradual de conceptualizarea ei. De la ”ce” m-a introdus în gândurile unui ”cine”, în gândurile acestei Conștiințe, acestei Ființe abisale, care este Iubirea. Trăind mai apoi în curțile Iubirii, am căzut rănit de Ea și, în îndrăgostirea fără limite, am găsit intrarea în tot ceea ce este minunat.
Îi trebuie mult timp unui suflet să poată accepta să se verse în scris și să unduie în adierea Iubirii. Cine poate suporta îmbrățișarea care îți pătrunde întreaga ființă și care-ți trezește la viață până și cele mai ascunse și mai refulate dorințe și amintiri? Cine dorește aceasta nu știe ce dorește… Dorirea de dincolo de dorire… Clipă eternă… Atingere care te trezește și-ți pune soarele în inimă… Ieșire din lume care face lumea imposibilă…
Dar, la cererea episcopului locului, dau la rândul meu o modestă mărturie despre Cine este Iubirea, așa cum s-a descoperit Ea sufletului meu, prin experiențele care mi s-au dat să le trăiesc și prin gurile oamenilor care mi- au fost scoși în cale. Scrierea de față este o privire posibilă asupra unui subiect infinit, subiect care nu poate fi epuizat sau constrâns într-o definiție oarecare.
Octavian Blaga